Șabat Șalom, dragilor!

Acum câteva zile am filmat un nou episod din seria începută acum vreo săptămână. Pentru că era vineri seara, am ales să vorbesc despre aprinderea lumânărilor de Șabat – un obicei tare drag mie. Atât de drag, încât dacă „sar” o săptămână, chiar îmi lipsește!!

Deși reprezintă o tradiție foarte veche și este considerat un obicei al evreilor religioși, eu nu îl consider chiar așa… Poate și pentru că eu nu sunt o persoană religioasă, prefer să practic tradițiile evreiești dintr-o perspectivă personală, umană. Nu o fac pentru că așa trebuie, ci pentru că așa simt.

Binecuvântarea pentru lumânările de Șabat

V-am pregătit un mic materialcubinecuvântarea în limba ebraică, traducerea în limba română și transliterarea. Poate vreți să încercați acest obicei, căruia să îi atașați alte ritualuri proprii pentru încheierea săptămânii de lucru (de exemplu).

Nu este obligatoriu să spuneți rugăciunea în ebraică. Puteți să o vedeți ca pe un mod de a vă conecta la tradiția și istoria unui popor foarte vechi. Pentru mine, este și modalitatea de a reînoda firul unei tradiții care străbate generații de femei. În cazul meu, firul acesta s-a rupt un pic în ultimele două generații. Bunica și mama mea nu au avut ocazia să practice acest obicei. Acum 20 de ani am fost curioasă să aflu mai multe despre iudaism și evrei, și așa am ajuns să prind din zbor firul tradiției.

Acum îi atașez gânduri și gesturi care nu au legătură cu partea religioasă. Mă gândesc la lucrurile care s-au întâmplat de-a lungul săptămânii pentru care sunt recunoscătoare. Mă rog pentru sănătatea celor dragi mie. Uneori, dacă sunt într-o dispoziție foarte generoasă, mă rog și pentru cei care mi-au făcut rău 🙂 În principiu, încerc să intru în atmosfera de calm și odihnă a Șabat-ului, ca să mă re-echilibrez. Cu toții avem nevoie de asta, indiferent de religie.