Săptămâna trecută am publicat pe canalul meu Youtube un episod scurt, numărul 14. Subiectul era inspirat de numeroasele materiale văzute pe internet despre comemorarea a 75 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz, și despre Holocaust, în general. Inițial am vrut să realizez un episod „vorbit”, ca de obicei, însă nu am găsit cuvintele și tonul potrivit. Am considerat că mesajul meu va avea un impact mai mare dacă se concentrează în cuvinte scrise cu alb pe un fundal întunecat. Simplu și la obiect.
Nu pot să mă rezum la atât, însă. În zilele care au urmat, a explodat un alt subiect care „fierbea” de mulți ani. Și, deși aparent nu are nici o legătură cu episodul meu, exact despre asta vorbeam acolo.
Subiectul exploziv, care a împărțit din nou societatea română, este cel al brutarilor asiatici veniți să muncească în România, într-o localitate din secuime. Doi oameni veniți la muncă, în speranța să câștige mai bine decât o făceau în țara de baștină (Sri Lanka), au avut de înfruntat furia localnicilor, ațâțată de știri false, de rea-credință și de politică murdară.
S-au spus cuvinte grele, s-a aruncat cu păreri aiurite și jumătăți de adevăr. Ca de obicei, frica s-a combinat perfect cu lipsa de informație, cu prejudecățile bine hrănite de către cei care beneficiază de pe urma acestor tensiuni.
În episodul meu vorbeam despre datoria fiecăruia de a-i proteja pe cei asupriți. Vorbeam despre sămânța binelui și sămânța răului care cresc în noi. Despre tristețe și furie, și despre pericolul ca „Nu vom uita!” să rămână doar un slogan, în lipsa acțiunii.
Nu mă refeream atunci doar la evrei.
Holocaustul a fost o uriașă pată pe obrazul umanității, însă este departe de a fi singura. Istoria omenirii a cunoscut oribile masacre, înfăptuite de oameni împotriva oamenilor. Motivele nu erau cu mult diferite – diferența de etnie, de culoare a pielii, acapararea de teritorii noi și posibilitatea de îmbogățire de pe urma lor.
În timpul Holocaustului au murit șase milioane de evrei. Însă nu au fost singurele victime. Ura de rasă și de gen a ucis milioane de romi, de homosexuali, de persoane cu handicap – practic, orice nu „dădea bine” și era considerat inferior din punct de vedere genetic. Aceste motive încă mai fac victime în zilele noastre, chiar în momentul în care citești acest material. Încă se moare stupid, din motive învechite sau așa sunt considerate, deși sunt cât se poate de „proaspete”. În țări așa-zis civilizate mor oameni din cauza culorii pielii, din cauza orientării lor sexuale, din cauza posibilităților financiare reduse și câte și mai câte.
Cei doi muncitori din Sri Lanka nu au fost uciși, însă situația nu este deloc departe de acest final. Faptul că mai există încă printre noi oameni a căror frică de necunoscut îi împiedică să înțeleagă că nu este nimic în neregulă ca un om să plece oriunde în lume să câștige un ban cinstit ca să își susțină familia, mă înfioară. Mai ales în țara din care au plecat mai bine de 4 milioane de români în toată lumea, cu exact aceleași gânduri. Și să nu crezi că acolo unde au ajuns au avut parte de un tratament diferit! Ceea ce se întâmplă aici, se întâmplă peste tot. Politica de dezbinare și promovare a fricii încă se aplică cu foarte mult succes în orice țară pentru că „divide et impera” funcționează la fel de bine acum ca oricând.
Așadar, „Nu vom uita!” nu va rămâne decât un slogan emoționant, atâta vreme cât, în realitate, uităm foarte ușor. La anul vom comemora 76 de ani, apoi 77, apoi 100 și tot așa – dar e doar timp pierdut.
Vrei să nu uiți? Vrei să nu uite nimeni? Atunci acționează. Data viitoare s-ar putea să fii chiar tu victima uitării. Nedreptatea poate fi combătută imediat, prin gesturi simple. E suficient să te gândești că suntem toți oameni, că ne dorim aceleași lucruri – siguranță pentru noi și familiile noastre, o viață mai bună și un viitor mai bun pentru urmașii noștri. Iar toate acestea pot fi îndeplinite și dacă îi nu atacăm pe ceilalți. Este destul loc pe planeta aceasta pentru toată lumea, și nu trebuie să ne mâncăm între noi ca să ne fie bine.
„Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” – este regula de aur. Simplu și clar. Merge perfect cu „Nu vom uita!”.
English (UK) 
Română